Istoria_unei_strazi_-_Popa_Nan_serie_Astăzi, în Popa Nan nu ştii ce se mai întâmplă. O stradă închisă, zidită privirilor. Fără patimi. Septică. Pare un perete continuu. Ici, colo un magazin de cartier, un restaurant. Dar şi acestea, speriate, nu lasă muşterii pe stradă, ori comersanţi în vitrine. O stradă măturată. Curată. Înecată în blocuri de jur împrejur. Dosită. Ce-o fi văzut Dorin Liviu Zaharia?

 

“STRADA POPA NAN
versuri: Dorin Liviu Zaharia
muzica: Mircea Vintila

In Popa Nan sta un barbos batran si fotograf, pustii de pe strada spun ca e un zeu,
Stie chiar de esti om bun sau rau, dupa chipul, dupa chipul tau.

R: Popa Nan e o strada inspre Hala Traian,
De la Foisor pana-n Piata Vitan. (bis refren)

La un colt e-o florareasa ce ne vinde flori, mereu plange din nimic si-are par cret,
Rade rar numai la sarbatori, toate florile nu mai au pret.

In Popa Nan e o frizerie fara musterii, pensionarii stau in pragu-i la taifas,
Iar frizerul gras si chel da glas, unor melodii de cheflii.

Zilnic trece un postas cu ochii de cafea, toate fetele-l iubesc si-i scriu vederi,
Numai fata lui ce sta in cartier, nu e nicaieri, nicaieri.”

 

 

Eugen IstodorGeografii literareUncategorizedDorin Liviu zaharia,Mircea Vintila,Pasarea Colibri,strada Popa Nan
Astăzi, în Popa Nan nu ştii ce se mai întâmplă. O stradă închisă, zidită privirilor. Fără patimi. Septică. Pare un perete continuu. Ici, colo un magazin de cartier, un restaurant. Dar şi acestea, speriate, nu lasă muşterii pe stradă, ori comersanţi în vitrine. O stradă măturată. Curată. Înecată în...