-o carte pe zi Foto_Virgil Oprina 054_cropAurel I. Rogojan, Fereastra serviciilor secrete. România în jocul strategiilor globale, Editura Compania, Bucureşti

Mărturisesc că nu sînt cel mai indicat pentru a scrie, fie şi la nivelul unei cronichete, despre admirabila lucrare a lui Aurel I. Rogojan, Fereastra serviciilor secrete. România în jocul strategiilor globale, apărută  la casa editorială Compania din Bucureşti. Afirm asta pentru că temperamentul, istoria personală şi tipul nevrozei de care sufăr îmi interzice să agreez într-un fel sau altul establishment-ul. Prin urmare, dacă e adevărat că serviciile secrete de pretutindeni apără sistemul puterii şi îi anulează pe contestatari, este la fel de adevărat că în mod reflex simpatia mea faţă de aceste structuri ale statului tinde îngrijorător spre cota zero.

Dar, în ciuda acestor partipriuri fundamentale, sînt dator şi cu o altă mărturisire: în urma dialogului frugal cu autorul cărţii citate, iar apoi după lectura masivului tom, am trăit revelaţia, laică şi repetabilă, a sensului, necesităţii şi nobleţei pe care un segment al serviciilor secrete şi le reclamă sub semnul unei anumite legitimităţi. Adică, nu orice serviciu secret, chiar şi la vreme de dictatură, înseamnă automat poliţie politică, prigoană şi tortură. Mai există şi celălalt versant, nu al „securiştilor de omenie”, sintagmă imbecilă şi cu care nu sînt deloc de acord, ci al lucrătorilor din contraspionaj. Pe scurt, registrul „inteligenţei”, al ofiţerilor care, în orice stat de drept şi democratic, asigură informarea atît de necesară siguranţei şi bunăstării generale, neezitînd să intervină armat dacă situaţia o cere. Or, din cîte am înţeles eu, domnul Aurel I. Rogojan a făcut parte exact din aceste structuri performative, utile şi vitale oricărui tip de statalitate.

Formulînd aceste amendamente, îmi fac datoria atît faţă de propria-mi conştiinţă – despre securiştii puri şi duri nu scriu –, cît şi faţă de onorabila, simpatica şi sofisticata persoană auctorială. De altminteri, rar mi-a fost dat să întîlnesc un personaj mai agreabil, mai inteligent şi mai comunicativ decît acest înalt ofiţer de contra-informaţii ajuns acum la ceasul retragerii şi, se pare, al mărturisirii angajate. În plus, cred că am observat în cazul său „ceva” ce-mi vine greu să numesc: patriotismul. Ei bine, da, Aurel I. Rogojan este un patriot într-o epocă a relaxării şi confuziei identitare, în care ideea de celebrare a virtuţilor naţionale pare nu numai desuetă, ci de-a dreptul reacţionară. Din acest punct de vedere, probabil că ardelenismul său superior are un cuvînt greu de spus în balanţa acestei opţiuni personale.

Pe de altă parte, eu nu mă înrudesc cu acei condeieri care, încolonaţi în legiunea „anti-securiştilor”, susţin acerb cea mai jenantă, condamnabilă şi sinistră restauraţie a Cooperativei Ochiul şi Timpanul, survenită de cîţiva ani în agonica noastră originală democraţie. Şi afirm asta pentru că un neom rămîne neom, indiferent la cîte colocvii despre pace, noul concept de securitate globală şi ecologism informaţional ar participa, indiferent cărui palat politic ori imperiu mediatic serveşte.

Ca atare, cartea lui Aurel I. Rogojan acoperă mai multe registre, de la arta diversiunii prin propagandă la spălarea sistematică şi dirijată a creielor prin dezinformare; de la destructurarea vechii securităţi la amenajarea economică şi juridică a celei noi; de la prezenţa românească în jocul strategiilor globale şi pînă la pericolul reînvierii simţămintelor naţionaliste la vreme de criză; de la „reformarea” sistemului informaţional naţional pînă la rolul jucat de servicii în procesul electoral; de la aservirea clericilor în epoca totalitară la racolarea lor în timpurile zise democratice de după decembrie 1989; de la nesfîrşita poveste a prezumatei Revoluţii pînă la spionajul maghiar în România posttotalitară; de la legenda „eroului”-„defectorului” Pacepa şi pînă la activitatea Intelligence-ului britanic, înainte de război şi pînă astăzi etc. Totul excepţional de bine, de adînc şi de riguros documentat.

Să o recunoaştem, o paletă foarte largă de dimensiuni istorice şi tehnice, aşezată într-un stil limpid, de o claritate extremă. De altfel, calitatea de căpătîi a scriiturii puse în pagină de autor este tocmai o denotativitate exemplară. Domnul Rogojan scrie clar şi acut, refuză tropii şi aproximările, nu face balet în marginea unor chestiuni ce reclamă tocmai o abordare tranşantă. De aici şi miza enormă a cărţii – cea de a reabilita conceptul unei siguranţe naţionale bizuite pe oameni responsabili, patrioţi şi inteligenţi, bine formaţi şi aşezaţi în slujba intereselor naţionale, iar nu partinice.

Radio Romania CulturalO carte pe zi
Aurel I. Rogojan, Fereastra serviciilor secrete. România în jocul strategiilor globale, Editura Compania, Bucureşti Mărturisesc că nu sînt cel mai indicat pentru a scrie, fie şi la nivelul unei cronichete, despre admirabila lucrare a lui Aurel I. Rogojan, Fereastra serviciilor secrete. România în jocul strategiilor globale, apărută  la casa editorială...