-o carte pe zi Foto_Virgil Oprina 054_cropConstanţa Vintilă-Ghiţulescu şi Cătălin D. Constantin, De la işlic la joben. Modă şi lux la Porţile Orientului, Editura Peter Pan Art, Bucureşti

Excelenta carte-album De la işlic la joben. Modă şi lux la Porţile Orientului, construită pe temeiul textelor semnate de istoricul Constanţa Vintilă-Ghiţulescu şi pe baza aportului vizual oferit de materialul iconografic selecţionat de Cătălin D. Constantin, ilustrează fără drept de apel ideea unei mărci a progresului social constituite de evoluţiile vestimentare. Moda dă uneori tonul în istorie, iar volumul la care fac referire a apărut în anul 2013 la Editura Peter Pan Art din Bucureşti într-o formulă grafică realmente excepţională.

Fruct al pasiunii şi rezultat al unei munci entuziaste, titlul invocat dezvăluie coerenţa unui proiect de anvergură şi substanţa unei colaborări intelectuale remarcabile. Comentar şi imagine, documentare pe sursă şi arheologie imagistică, argumentare strînsă şi bun simţ ilustrativ, formulare sagace şi reproducere vizuală inspirat ritmată în amplasamentul paginal – nici nu ştiu ce aş putea lăuda mai curînd!

Ceea ce m-a impresionat cu asupra de măsură a fost însă reconfortantul sentiment că, de fapt, monumentalul volum are un singur autor şi este forjat potrivit unui stil unic, pînă-ntr-atît de unitară este viziunea conceperii sale. Edificat pe temelia unei comunicări interauctoriale desăvîrşite, căci este de necontestat calitatea fructuosului dialog între istoricul Constanţa Vintilă-Ghiţulescu şi literatul Cătălin D. Constantin, albumul De la işlic la joben dă seama cu privire la complexul progres înregistrat la nivelul high life-ului românesc în planul mentalităţii şi imaginarului vestimentar în zorii modernităţii noastre istorice.  Cei doi autori ne dăruiesc, într-un elan de o generozitatea sublimă, o „felie” din istoria naţională privită din perspectiva sensibilităţii vestimentare. Albumul lor ne oferă o imagine netrucată a felului în care elita înaintaşilor noştri înţelegea să se îmbrace şi să-şi simbolizeze astfel altitudinea condiţiei. Povestea vizuală a evoluţiei gustului şi stilisticii vestimentare s-a cerut însă contextualizată şi sincronizată cu paşii logici şi cronologici ai istoriei.

De aceea, schimbarea gustului pentru modă şi ornamentica personală a coincis cu o anumită presiune politică şi cu emergenţa unei noi perspective economice. Parcurgerea unor etape care au ilustrat acest îndelungat şi anevoios proces a însemnat deopotrivă şi marcarea unor noi vîrste istorice, ca şi satisfacerea unor orizonturi de aşteptare manifestate de elita românească referitor la intrarea în modernitatea europeană de tip apusean. Or, este de la sine înţeles că schimbarea instituţiilor şi adoptarea noilor modele intelectuale occidentale s-a concretizat şi în modificarea sensibilităţii vestimentare.

Dacă înainte vreme „lumina” venea din Orient, tonul modelor fiind dat de sensibilităţile metropolei otomane, reformele realizate administrativ şi politic sub influenţa apuseană au concis cu preluarea unor ticuri şi ritualuri vestimentare contemporane cu evenimentele semnificative în acest registru de la Paris, Berlin, Londra, Roma şi Viena. Ba de multe ori predilecţia unei părţi a elitelor noastre pentru straiele occidentale a luat-o înaintea împămîntenirii noilor instituţii apusene.

Fanariotul, turc sau grec, îşi expunea cu voluptate caftanul, anteriul, giubeaua, işlicul şi blănurile, iar boierul autohton, prins sau nu în activităţile dregătoreşti, imita cu osîrdie acest port. La început o făcea ca să nu fie remarcat drept corp străin de sensibilitatea reprezentanţilor puterii otomane, ulterior prinzînd gust pentru această costumaţie ce trezea interesul şi curiozitatea călătorilor apuseni în Ţările Române. Veştmîntul nu era însă totul în această „coregrafie” a apariţiei personale. Parfumul, greu ca o noapte petrecută la Smirna, însoţea cromatica vie, cu predilecţie verde, galbenă şi roşie, a straielor. De trei ori trecută prin alambic, esenţa de trandafiri obţinută din florile cultivate pe moşia de la Paşcani a boierului Balş dădea cea mai înmiresmată „apă” mondenă a Moldovei. Vizual şi olfactiv se îngemănau astfel într-o sinestezie şi rafinată, şi exotică.

În primele decenii ale veacului al XIX-lea, situaţia politică este tulbure, revoluţiile şi mişcările insurecţionale se succed, iar moda nu poate să nu respecte această realitate fluidă. Costache Negruzzi observă sardonic cum boierul autohton trece pe rînd de la şalvari şi işlic la frac şi mustăţi rase, pentru a reveni atunci cînd vremurile o cer, ulterior schimbînd din nou macazul – potrivit cu imperativul supravieţuirii într-un timp nesigur. Melanjul vestimentar este practicat pe scară largă în interiorul famiilor importante, căci tatăl încă poartă caftan, iar fiul se îmbracă după ultima modă pariziană. Femeile şi tinerii sînt foarte receptivi la schimbarea de paradigmă, vîrstnicii sînt, fireşte, mai conservatori.

Radio Romania CulturalO carte pe zi
Constanţa Vintilă-Ghiţulescu şi Cătălin D. Constantin, De la işlic la joben. Modă şi lux la Porţile Orientului, Editura Peter Pan Art, Bucureşti Excelenta carte-album De la işlic la joben. Modă şi lux la Porţile Orientului, construită pe temeiul textelor semnate de istoricul Constanţa Vintilă-Ghiţulescu şi pe baza aportului vizual oferit...