-o carte pe zi Foto_Virgil Oprina 054_cropAdrian-Paul Iliescu, Anatomia răului politic, Editura Ideea Europeană, Bucureşti

Într-un interviu de-acum cîţiva ani, celebrul universitar american de origine română Virgil Nemoianu scria despre profesorul bucureştean de filosofie Adrian-Paul Iliescu următoarele rînduri: acesta ar fi „unul dintre cei mai remarcabili intelectuali români (nu e apreciat la justa lui valoare tocmai datorită confuziei generale din România, care îşi construieşte tot soiul de valori imaginare!)”. Judecata sa, infinit de exactă, este confirmată în acest plan inclusiv astăzi, cînd ţara noastră se află la doi paşi de integrarea în U.E. Confuzia în ceea ce priveşte autenticele personalităţi culturale este la fel de mare ca oricînd. Notorietatea lui Adrian-Paul Iliescu se consumă între zidurile universităţii, într-un mediu academic solid dar de care nu a auzit nimeni în rîndul marelui public. Un eminent istoric al filosofiei politice, dublat de un subtil analist al fundamentelor actului politic, aşa cum este Adrian-Paul Iliescu, ajunge să fie ignorat, în vreme ce jurnalişti de doi bani, scriitori mediocri reciclaţi furtiv în teoreticieni şi filosofi rataţi deveniţi guru de circumstanţă acoperă diagonala tuturor aparatelor tv din România. Presa, atît cea serioasă, cît şi cea de scandal, joacă un rol important în cultivarea acestei confuzii a valorilor. Ea, presa, prin interesele subterane şi prin jocurile de culise, aranjează ca x sau y să fie uns mare profet, intelectual ori vedetă. Superficializarea publicului este astfel consfinţită prin tiraje de masă şi prin rating-uri spectaculoase. Cui îi pasă că din toate acestea nu mai rămîne nimic a doua zi?

În schimb, o carte de tipul Anatomia răului politic, semnată de Adrian-Paul Iliescu şi apărută la Editura Fundaţiei Culturale Ideea Europeană, sînt convins că va rezista, avîndu-şi publicul ei şi peste o sută de ani. Căci prin această lucrare profesorul Facultăţii de Filosofie din Bucureşti realizează o fascinantă istorie intelectuală a României moderne, legînd convingător abordarea politicului de cea a mentalităţii morale. Dezastrul atrofierii simţului etic este urmărit la nivelul a mai multor paliere, din care cel intelectual şi cultural nu putea lipsi. Dintr-o asemenea perspectivă, lipsa de substanţă a încropirilor noastre instituţionale a fost dată frecvent nu de absenţa inteligenţei, ci de slabul interes pentru morala publică. Răul din viaţa noastră politică s-a datorat mai mereu nu unor cauze externe, ci unei slăbiciuni lăuntrice endemice pe care, masochişti, am cultivat-o de parcă ar fi fost o strălucită calitate. Dar iată ce scrie autorul: „Dispreţul pentru norme şi reguli transformă jocul politic românesc în farsă. Iar aversiunea pentru spiritul democratic modern anemiază instituţiile publice, dînd cîştig de cauză spiritului discreţionar, arbitrariului şi abuzurilor tuturor liderilor noştri, mici sau mari, politici sau culturali. Cartea de faţă face o incizie în corpul mentalităţilor noastre, urmărind ravagiile produse de ură, dispreţ şi aversiune”.

Într-adevăr, marasmul existenţei politice la români, de la primele iniţiative paşoptiste şi pînă la actuala administraţie „portocalie”, se datorează în primul fragilului simţ etic ce animă întreaga noastră societate. Iar intelectualii, după cum sublinia altădată Julien Benda, au fost primii care şi-au trădat menirea, orbiţi fiind de interese mercantile sau lăsîndu-se fascinaţi de proximitatea Puterii. Idealul Binelui absolut a turmentat generaţii de cărturari români, iar convingerea paranoică în justeţea nediscutabilă a propriului program a generat dispreţul faţă de alteritatea celuilalt, considerat fie ticălos, fie nevolnic. De la Eminescu la Patapievici, trecînd prin Nae Ionescu şi Mircea Mihăieş, un întreg panteon de gînditori maximalişti dispreţuind cu aroganţă relativitatea/imperfecţiunea jocului democratic este analizat nemilos şi cu sagacitate de Adrian-Paul Iliescu. Rezultă un volum temeinic construit, scris cu talent şi persuasiune, o adevărată mostră de abilitate analitică, dar şi un exemplu de cum se poate gîndi cu obiectivitate asupra unei întregi istorii culturale. Dintr-un asemenea punct de vedere, prin această importantă lucrare, autorul a contribuit decisiv la luminarea aspectelor politice şi intelectuale ce definesc modernitatea românescă. Citind-o, ne putem înţelege mai bine. Iar dacă ne înţelegem, vom izbuti şi să ne ameliorăm.

Radio Romania CulturalO carte pe zi
Adrian-Paul Iliescu, Anatomia răului politic, Editura Ideea Europeană, Bucureşti Într-un interviu de-acum cîţiva ani, celebrul universitar american de origine română Virgil Nemoianu scria despre profesorul bucureştean de filosofie Adrian-Paul Iliescu următoarele rînduri: acesta ar fi „unul dintre cei mai remarcabili intelectuali români (nu e apreciat la justa lui valoare tocmai...