-o carte pe zi Foto_Virgil Oprina 054_cropEduardo Galeano, Fotbalul, lumini și umbre, Editura Logos, București

Pe partea stîngă a eșicherului ideologic și politic, scriitorul uruguayan Eduardo Galeano nu pierde nici un prilej, atunci cînd, în excelentul volum intitulat Fotbalul, lumini și umbre, tradus de Ciolan și apărut la Editura Logos din București, consemnează suita de împrejurări cultural-social-monden-politice din anii în care se desfăşoară Campionatul Mondial de fotbal, să reia cu o superbă monotonie această formulă: „Surse bine informate din Miami anunţă căderea iminentă a lui Fidel Castro, a cărui prăbuşire este o chestiune de ore”. Este ca un laitmotiv wagnerian, care revine o dată la patru ani în rîndurile lui Galeano. Că e vorba de Copa del Mondo, de World Cup ori de Weltmeisterschaft, că e vorba de Mexic, Franţa sau Argentina, el toceşte această formulă, parcă pentru a sublinia aberaţia obsesiei „imperialismului” american. Fireşte, nu e singura referinţă la dimensiunea „malefică” a capitalismului şi militarismului de extremă dreapta. Ceva ca o nostalgie stîngistă perpetuă adie în retorica sportivă a scriitorului uruguaian. Uneori are dreptate, de pildă atunci cînd denunţă rasismul primelor cluburi de la Montevideo ori de la Rio de Janeiro sau teroarea instituită de generalii argentinieni, care au profitat de organizarea Cupei Mondiale spre a-şi difuza internaţional o imagine şlefuită şi falsificată. Nu e însă de acceptat maniera în care Eduardo Galeano îi ridică statuie lui Fidel Castro, liderul cubanez care, pe lîngă calitatea de luptător contra unui regim corupt şi discreţionar (cel al lui Fulgencio Batista), mai are pe conştiinţă la vreo 17 000 de execuţii politice – şi asta după ce dictatura căzuse!

Prin urmare, fotbalul, ca orice activitate şi întreprindere omenească, poate fi ideologizat. Uneori, în chip direct, căci ce altceva a fost reprezentativa URSS a anilor ’50 dacă nu o portavoce a „progresului” şi colectivismului bolşevic! Sau naţionala Germaniei naziste din 1940, de fapt o selecţionată central-europeană, cu cehi, austrieci şi marele jucător polonez Wilimowski luaţi cu japca pentru a reprezenta supremaţia lui Hitler inclusiv în fotbal! Cel mai adesea însă jocul acesta este ideologizat într-un fel indirect, prin modalitatea de interpretare gazetărească şi literară a întîmplărilor şi eroilor de pe gazon. Este ca şi cum o pulsiune ideologică de natură inconştientă şi foarte rezistentă bîntuie constant prin sufletul celor care iubind fotbalul şi scriind despre el, nu se pot opri să nu-i corupă esenţa de joc, în definitiv, inocent.

Ca orice fenomen uman, şi fotbalul face apel la pasiune, credinţă, idei, clişee, prejudecăţi, fantasme şi instincte. El poate ridica pe practicanţi pînă la extaz, dar îi şi poate prăbuşi în cea mai adîncă genune a ridicolului. Nici fanii nu sînt scutiţi de asemenea trăiri extreme şi, natural, nici scriitorii care s-au dedicat celebrării acestui joc de o genială simplitate. Eduardo Galeano, purtat de temperament, unul ardent, de autentic latino-american, are meritul că nu-şi ascunde parti-pris-ul, dar implicarea sa nu este perversă şi manipulatorie, ci morală şi mai ales estetică. Om de stînga, el descoperă în fotbal un univers al generozităţii şi un adevărat tezaur al solidarităţii celor boicotaţi de destin.

Radio Romania CulturalO carte pe zi
Eduardo Galeano, Fotbalul, lumini și umbre, Editura Logos, București Pe partea stîngă a eșicherului ideologic și politic, scriitorul uruguayan Eduardo Galeano nu pierde nici un prilej, atunci cînd, în excelentul volum intitulat Fotbalul, lumini și umbre, tradus de Ciolan și apărut la Editura Logos din București, consemnează suita de împrejurări...