115519input_file0102616Incendiul marca 1847 a însemnat distrugerea Bucureștiului. Lipscaniul era Buricul și limita recunoscută a Bucureștiul pe vremea aceea. Restul, periferie. Calea Moșilor cu bulevardul Carol era periferie. Bd Cantemir cu Tineretului erau periferii, vezi înșiruirea de spitale, de cimitire de azi. Bucureștiul bogat, Bucureștiul din care ne facem stâlp de plăcere și cap livresc era Lipscaniul cărbune al lui 1847. Ce este de spus? Din incendiu doar Biserica Stavropoleos, cafeneaua de pe Covaci au supraviețuit, ici colo case. Incendiul a dat spațiu pentru Lipscaniul care arată astăzi ca zonă delimitată a băncilor și a caselor negustorești. Impozantul și Fragilul. Incendiul a făcut ordine și a deșertat sacul cu dezordine. Era zi de Paște 1847. Ce este de spus. Bucureștiul nostru vechi nu este atât de vechi. 1847? Nu, țesutul urban se reface greu. După 1880 aș spune. Da, 1880 an în care se stabilizează reconstrucția. Începe, nu-i așa?, mitul. Pentru că nu este loc pe lumea asta ca pe lângă piatră și temelie să nu aibă și o mitologie. Casele se construiesc cu bani și avutul se reface greu, mitologia vine după aceea, uneori deloc. Depinde. De istoria generală, de șocurile locului, de imaginația și lipsurile contemporanilor, de ce nu, de cum vor să trăiască și sp se răsfețe oamenii. Greu! Cert este că ce este vechi este puțin în București. Și cu cât e mai puțin este cu atât mai puțin respectat de promărie și mai puțin apărat cu adevărat de iubitorii de istorii și vintage.

Eugen IstodorGeografii literareBucuresti,incendiul 1847,Lipscani
Incendiul marca 1847 a însemnat distrugerea Bucureștiului. Lipscaniul era Buricul și limita recunoscută a Bucureștiul pe vremea aceea. Restul, periferie. Calea Moșilor cu bulevardul Carol era periferie. Bd Cantemir cu Tineretului erau periferii, vezi înșiruirea de spitale, de cimitire de azi. Bucureștiul bogat, Bucureștiul din care ne facem stâlp...