Capitanul RO 3Scenariu: Adrian Cioroianu. Benzi desenate: Puiu Manu
Editura Adenium, Iași, 2015
Totul ar părea să conducă la un succes al acestui volum. Condițiile grafice excelente,
notorietatea celor doi autori (Adrian Cioroianu, respectiv, ca ilustrator, legendarul Puiu
Manu), finalitatea (care este aceea de a localiza pe teritoriu românesc mitul modern al
supereroilor) și nu în ultimul rând, calitatea poveștii în sine, foarte inteligent imaginată.
Căpitanul Ro malaxează, în buna tradiție a genului, un întreg inventar de stereotipuri, trecute,
toate, printr-un filtru cultural cu ochiuri mici. Preliminariile biografice ale protagonistului
deschid supapele cunoscute. Căpitanul Ro e orfan (ca și Batman, ca și mulți dintre
precursorii lui iconici), e tânăr și destul de confuz în existența diurnă. Student la Istorie
(recunoaștem micul joc al scenaristului), are un accident montan în urma căruia capătă
puterile celor două figuri standard etnogenetice: Dacia și Roma. Suntem, așadar, în plină
vulgată, construită fățiș pe o matrice națională. Ar putea fi o curiozitate sau chiar un
handicap (o analiză comparativă e de-ajuns ca să vedem că elementul acesta apare, în alte
cazuri, estompat). Numai că abordarea face parte din narațiune și e, pentru evoluția acesteia,
crucială. Adrian Cioroianu exploatează plurivoc aceste resurse ale imaginarului colectiv
vernacular. N-am să rezum acțiunea. Conflictul stă tocmai în resuscitarea naționalismelor în
mijlocul unei Europe Unite. Fie că sunt românești sau maghiare, fie că presupun știutele
alianțe (Franța fiind de partea noastră, Germania de partea vecinilor unguri). Un tribut subtil
adus contextului Primul Război Mondial (în preajma centenarului). Cred că aici stă, de fapt,
marea realizare a romanului grafic. În remarcabilul plasament față de fondul freatic al
istoriei, pe care-l înțelege exact. Că îl camuflează în forme de efigii fantomatice, ține, cum
spuneam, de convenție. Ajutoarele Căpitanului Ro reprezintă, ele însele, o Antantă în
miniatură. Dacă mentorul e profesorul american Decenew (aluzie cât se poate de
transparentă), în ajutorul său sar, pe rând, Cneazul Igor, Shadow U.S. (care amintește, prin
însușiri de Curcubeul gravitației, al lui Pynchon), Jeanne dʼOrleans, dar și Ana Manola (cea
înzestrată cu talentul de a auzi prin ziduri) sau Cavalerul trac. Jocul personajelor e, de altfel,
ingenios, iar șadadele (inclusiv intertextuale) nenumărate. De-ajuns să spun că, în această
încurcătură, the bad guys se numesc Cotho Raontza și Contele Skar OʼTzke. Sau că, din
întâmplare, într-un rând se vorbește despre „marea trecere”, făcând casă bună, nu-i așa, cu
această revoltă a fondului nostru nelatin.
Nu sunt decât, cel mult, un bedefil accidental. Dar, atât cât mă pricep, nu-mi pot ascunde
dublul regret: că n-avem o piață serioasă a genului și că literatura zis înaltă își conservă încă
aroganța șaizecistă. Altfel, Căpitanul Ro ar fi fost tratat cum merită: ca un roman politic
amuzant și deloc plictisitor.
Cosmin Ciotloș

Radio Romania CulturalSemn de carteUncategorized
Scenariu: Adrian Cioroianu. Benzi desenate: Puiu Manu Editura Adenium, Iași, 2015 Totul ar părea să conducă la un succes al acestui volum. Condițiile grafice excelente, notorietatea celor doi autori (Adrian Cioroianu, respectiv, ca ilustrator, legendarul Puiu Manu), finalitatea (care este aceea de a localiza pe teritoriu românesc mitul modern al supereroilor) și nu în...