Romanul lui Augustin Cupșa „Așa să crească iarba pe noi” a apărut recent la Humanitas. Citiși și ascultați recenzia lui Cosmin Ciotloș

Nu m-am așteptat ca, printr-un singur roman, venit ca de nicăieri, Augustin Cupșa să mă convingă așa: definitiv. Scrisesem înainte despre cărțile lui, și, independent de felul în care-am rezonat sau nu cu ele, îl plasasem pe autor într-o căsuță marginală, nu lipsită de farmec, dar care n-avea vedere spre realism. Or, recent apărutul Așa să crească iarba pe noi e, tocmai, o remarcabilă carte despre lumea noastră. Cu ceea ce ne oferă ea spre recunoaștere și, în același timp, cu ceea ce are ea straniu și, poate e prea mult spus, incredibil. O gașcă de băieți de la finele anilor nouăzeci, construită în jurul unui lider carismatic. Ceea ce înseamnă, numaidecât, bun fotbalist în miuțele din curtea școlii. Acesta e mediul romanului. Îl cunoaștem, în forme diferit modulate, cu toții. Dincolo de asperități, există multă fragilitate în raporturile dintre aceștia. Unii au spaime pe care le camuflează chinuit, alții au tare. Utopici sunt cu toții pentru că au vârsta să fie și pentru că au nimerit într-o perioadă istorică astfel configurată. Una care-și încurajează copiii să aibă vise iar apoi îi devorează, saturnian. Ar fi fost de ajuns pentru ca romanul lui Augustin Cupșa să-și merite aprecierile. Numai că  (și asta mi se pare salvator), el sprijină povestea și pe un alt versant, atât de special reportericesc încât introduce, în pofida tuturor evidențelor, o nuanță fantastă. Și anume: toți acei adolescenți se aruncă într-o poveste de rapidă și crudă îmbogățire. Prind păsări, păsări cu nume curioase (niciodată atât de simple cât să dea senzația de scriere după ureche). Intră, deci, într-o lume organizată interlop fără a fi, și abia aici Cupșa își dă măsura, vreunul dintre ei abrutizat de mizeria în care s-a adâncit. E o performanță psihologică în primul rând, narativă în al doilea și, abia în cel de-al treilea stilistică. Pentru că da, Augustin Cupșa scrie aici într-o cadență natural tacticoasă de care puțini prozatori de azi sunt în stare. Ceea ce nu-l face nici vetust, nici revolut. Doar că, și asta mă încântă, recunosc, el pactizează în termeni recenți cu literatura unor profesioniști de altădată de tip Istrati, Sadoveanu sau Bănulescu.

Recenzie de Cosmin Ciotloș

http://revistaliterara.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2018/02/BeFunky-Collage1-5.jpghttp://revistaliterara.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2018/02/BeFunky-Collage1-5-150x150.jpgRadio Romania CulturalSemn de carteUncategorized
Romanul lui Augustin Cupșa „Așa să crească iarba pe noi” a apărut recent la Humanitas. Citiși și ascultați recenzia lui Cosmin Ciotloș Nu m-am așteptat ca, printr-un singur roman, venit ca de nicăieri, Augustin Cupșa să mă convingă așa: definitiv. Scrisesem înainte despre cărțile lui, și, independent de felul în...