Vă semnalez o nouă apariție editorială. Un volum de poezie, o carte de debut: Dan Dediu, „4,5 litri de sînge, miliardar”. A apărut la Casa de Editură Max Blecher. Citiți și ascultați aici recenzia semnată de Cosmin Ciotloș.

Fiind, dacă nu mă înșel, primul care comentează poezia lui Dan Dediu, îmi fac datoria informativă de a nota că, în ciuda potrivirii onomastice, debutantul de azi n-are nici o legătură cu compozitorul omonim. După cum, îmi îngădui o paranteză, romancierul Radu Aldulescu n-avea nimic de-a face cu marele violoncelist pe care-l chema, pur și simplu, la fel. Sunt simple coincidențe. Grăitoare în felul lor. Pentru că, și unul și altul, și Aldulescu, și Dediu au în nervurile scrisului lor, o coardă activă, de certă sensibilitate muzicală. În ce-l privește pe ultimul, aș zice că trăsătura aceasta e într-atât de evidentă, încât ar merita așezată imediat după cele două referințe tematice imediate: ezotericul și sexualitatea. Și nu pentru că este o referință, ca aici:

Cânt singur la trompetă în grădina de pe 34 Strathmore Avenue,

În ultima vreme e tot ce știu

Să fac mai bine

Aproape plouă în grădină, aproape se prăvălesc copacii peste lumina felinarelor,

Am corpul evantai ca paginile Bibliei

într-o casă de nebuni

și sunt sătul de jazz în viața mea

prima dată când am vrut să revărs și să copleșesc

cu puterea mea

a fost când am avut mingea de fotbal la picior, pe la opt ani,

driblam ca o mică senzație

Repet, nu pentru că este o referință. Ci din motivul, cu mult mai important pentru starea intimă a poeziei, că autorul, Dan Dediu, are o înclinație cu totul neobișnuită. Aceea de a-și proba, la fiecare doi pași ai poemului urechea muzicală: tăietura categorică a versului o confirmă; ritmurile pe care le prelungește indefinit sau le sincopează sunt la rândul lor probe; până și redescoperirea aliterației și a îngemănărilor de sunete face parte din instrumentarul acestui poet cu identitate difuză. S-ar putea (e doar o ipoteză și din prudență o plasez sub un dubiu rezonabil) ca inclusiv fuga de referință să fie la el nu efectul unor dispoziții confuze ci, dimpotrivă, consecința unui program pentru care, în logică strict sonoră, sensul să se precizeze implicit, din reuniri la distanță și corespondențe puse în dialog:

Forfota străzii,

O întreagă ceremonie. Utrenia învinsului.

Înghiți cheile sau te îndrepți spre ușă cu un câine lup în urmă.

Mâzgălești un fel de pact să predai imperiul mai departe

Și repeți salturi spectaculoase. Acum, din caravană

În caravană.

E o spovendanie deturnată, acest final? Într-o anumită măsură și cu toate serpentinele sintactice, e. Dar înainte de asta, văd (de fapt: aud) în el un model de interpretare, un staccato. Care definește o poezie și netezește un debut amânat, iată, până-n pragul vârstei de celor treizeci și doi de ani. Ai lucidității.

Cosmin Ciotloș

http://revistaliterara.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2018/03/max-blecher.jpghttp://revistaliterara.radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2018/03/max-blecher-150x150.jpgRadio Romania CulturalSemn de carte
Vă semnalez o nouă apariție editorială. Un volum de poezie, o carte de debut: Dan Dediu, „4,5 litri de sînge, miliardar”. A apărut la Casa de Editură Max Blecher. Citiți și ascultați aici recenzia semnată de Cosmin Ciotloș. Fiind, dacă nu mă înșel, primul care comentează poezia lui Dan Dediu,...